Poftiti la ...Suru?

sâmbătă, iulie 19, 2014 bydee-make-up 0 Comments

Hello ladies,

     Va mai amintiti de aceasta postare in care va prezentam dorintele pentru 2014?
    Ei bine, astazi doresc sa va povestesc cate ceva despre prima locatie bifata (in adevaratul sens al cuvantului) si anume despre Suru (cabana Suru)si-ale sale zone minunate.

    Desi vremea din iunie a fost destul de capricioasa, in ultimul sau weekend am decis sa pornim la drum cu speranta de a ajunge la destinatie si poate, de a mai prinde si cativa bujori frumosi. 
    Cu planul foarte bine pus la punct am plecat dis de dimineata spre locatia mult visata (in postarea de anul trecut - click aici - v-am prezentat drumul si o parte din traseu ).
     De aceasta data ne-am aventurat mai mult cu masina pentru ca stiam ca urcusul este destul de greu si noi voiam sa ajungem cat mai sus. Am lasat masina vis-a-vis de o cabana si-am plecat grabiti, cu pasi marunti spre Suru.
    Singurul aspect de care ne temeam era traversarea unui parau, in trei locuri in care trebuia sa ne descaltam si sa ne strecuram cat mai repede ...Brrr... Sa privim jumatatea plina a paharului: intr-un singur loc am fost nevoiti sa facem cunostinta cu apa racoritoare in celalalte zone niste oameni buni (sa le dea D-zeu sanatate!) au improvizat niste poduri pe care le-am traversat relativ usor.
    Am continuat admirand peisajul care nu are cum sa te plictiseasca.



     Inainte de inceperea urcarii (aceea solicitanta nu incalzirea de la inceput) ne-am spus ca trebuie sa le facem o vizita si gemenelor pentru ca altfel s-ar simti neglijate. Acum, ca sa fie clar in momentul in care vedeti un bolovan cu o sageata care arata spre stanga si o urcare abrupta trebuie sa faceti dreapta spre parau si sa inaintati foarte atenti! In prima faza le veti auzi susurul furios iar apoi le veti zari!
     Subliniez din nou faptul ca trebuie sa fiti atenti deoarece pietrele aluneca foarte tare si in zona vegetatia este destul de salbatica asa ca va trebui sa va croiti singuri drumul. Anul trecut v-am povestit cate ceva despre prima noastra intalnire aici.
     Acum ne-am permis sa facem un mic popas, sa le salutam si sa le fotografiem dupa bunul plac. Sper sa va faceti o imagine clara a frumusetii lor.


    Cu regret in suflet le-am parasit si-am inceput aventura. Trebuia sa ajungem la Suru!
    Si-am inceput urcusul care era destul de dificil din cauza ploilor din ultima perioada care "spalasera" cararile iar frunzele umede erau mici capcane alunecoase. Incet, incet ... cu pauze mici si dese am inaintat incercand sa nu ne gandim la dificultatea traseului (avand un termen de comparatie,  va spun sincer ca il cataloghez ca cel mai dificil de pana acum) si sa admiram peisajul.
     Triluri si rafale scurte ale vantului ne-au insotit pe toata durata urcarii asa ca ne putem considera rasfatati.

     Cand am zarit cabana am fost foarte bucurosi (atat de bucurosi incat nu avem nicio poza in care sa apara). Ne era teama ca va dura mai mult pana o sa reusim sa ajungem iar surpriza a fost mult mai placuta.
     Peisajul? De vis! Ca de fiecare data am zambit si ne-am spus ca n-a fost chiar atat de greu. 


    Ne-am asezat pe o bancuta, i-am zambit recunoscatori soarelui dupa care am decis ca e desul de devreme si putem urca mai sus. Marius  a discutat putin cu cabanierul care l-a directionat pe un traseu mai "scurt" - avand in vedere faptul ca nu aveam un punct in care ne doream sa ajungem l-am ascultat si am continuat urcarea (triunghiu rosu - spre Saua Suru).
    Si-am urcat incetisor, ne-am bucurat de peisaj, de liniste, am cautat bujorii care se mai zareau doar pe culmi inalte (prin zona fusesera culesi)  dar nu ne-am intristat. Marius imi tot spunea: Vezi? Daca nu mergeam la Barcaciu nu ii mai vedeai si ai fost atat de suparata (inca mai rade de mine).... Am fost suparata pentru ca nu am ajuns la Lacul Avrig ... bine?


    Am inaintat cat ne-au tinut picioarele (nu exagerez deloc, ca dovada febra musculara din urmatoarele zile) dupa care am facut un nou popas, am mai admirat frumusetea naturii si ne-am intors incetisor la masina.




     A fost foarte frumos! Ma declar indragostita de munte si de frumusetea sa si abia astept o noua excursie in care sa-i descopar tainele.

    Sper ca nu v-am plicitisit, desi mi-am propus sa nu mai intru atat de mult in detalii avand in vedere ca aceasta zona a mai beneficiat de doua postari, nu m-am putut abtine.

     Cu dor de munte pentru ca luna aceasta nu am mai ajuns in alte zone va intreb daca ... Poftiti la ... Suru?

 Kiss Kiss si un weekend de vis!

     

Frumusetea nu se masoara prin volum. O singura floare pune in evidenta un copac mare. O singura stea confera armonie imensitatii cerului intunecat. - Rabindranath Tagore.

You Might Also Like