It's my birthday and I'll blog if I want to

sâmbătă, iulie 23, 2016 bydee-make-up 0 Comments

Hello ladies,

     In fiecare an, in aceasta frumoasa zi de 23 iulie ma gandesc la ce as putea sa scriu. Sa imi fac planuri de viitor? Sa fac o mica retrospectiva a anului care s-a incheiat? Sa nu aplic nicio regula si sa astern totul pe hartie? 

Sursa

     Anul acesta am decis sa las totul sa vina de la sine. Mi-am pregatit o cafea, m-am asezat in fata calculatorului si-am inceput. Sa vedem daca o sa mai reusesc sa termin.
      Cand eram mica ma uitam la persoanele de sex feminim care aveau peste 30 de ani ca la niste "tanti" si le salutam cu un Sarut mana! voios, clar si tare. Nu intelegeam de ce se suparau si imi spuneau ca nu sunt chiar atat de batrane si ca pot sa le salut ca pe prietenele mele. Ba chiar mai mult, puteam sa le spun pe nume, fara sa mai adug tanti in fata. Acum inteleg....
     Marius rade si-acum de mine si de modul in care incep sa ma agit in momentul in care copiii din bloc ma saluta in acelasi mod. Ha, ha! Sarut manaaaa! Da, asa e!
    Singura mea problema e ca nu simt ca am trecut de pragul de 30 de ani. Ma simt tanara si de fiecare data cand cineva ma intreaba cati ani am, dau sa spun o varsta si apoi incep sa fac niste calcule. 32 da, 32 am dar nu-i simt! Am fost foarte uimita in momentul in care am zarit cateva fiere de par alb, asta m-a luat pe nepregatite (mai ales datorita faptului ca mama mea n-are niciunul) dar apoi mi-am analizat stilul de viata si mi-am amintit ca eu am inventat cuvantul stres apoi, n-am mai spus nimic. Eu le iau ca semne de intelepciune dar imi doresc sa raman la acest stadiu. Nu-mi doresc mai multa (intelepciune).

Sursa
    Si daca tot ma simt tanara si in putere, anul trecut am decis sa fac cateva schimbari in viata mea. Mi-am dorit sa imi depasesc zona de confort, in care stateam si mocneam la caldurica si sa iau viata in piept, sa fac cateva schimbari majore. Si le-am facut cu varf si indesat! Incepand din iulie (anul trecut), am inceput cautarea linistii, a unui alt loc de munca, care sa-mi ofere satisfactii si care sa-mi umple lipsurile pe care le aveam. Sansa mi-a zambit iar in momentul in care am fost nevoita sa fac prima schimbare am experimentat niste senzatii care nu pot fi exprimate in cuvinte. E foarte greu sa iei o decizie, e foarte greu sa parasesti un loc in care ai stat sapte ani cu bune si cu rele. Si totusi, am facut-o! Am gasit ceva care mi se parea ca s-ar potrivi cu ceea ce imi doresc, m-am avantat cu entuziasmul care ma caracterizeaza am continuat sa jonglez cu toate activitatile pe care le iubeam dar, am constatat ca nu e ceea ce mi doresc.
      Am pus punct si-am luat-o de la capat. Daca am intrat in hora, atunci sa joc! Am schimbat macazul, m-am reorientat si sansa mi-a oferit o noua schimbare. Am descoperit un loc cu oameni frumosi si veseli, care ma faceau sa zambesc, care iubesc veselia si culorile, un loc in care ma regaseam. Mi-a fost usor sa ma acomodez? Nu, deloc! Am luat-o de la zero intr-un domeniu care mi-era in totalitate necunoscut si am ajuns sa ma stresez si mai mult dar n-am renuntat. Simteam ca acolo e locul meu si inca n-am plecat. Acum, totul e bine! Da, uneori imi pierd rabdarea si ma agit, dar stiu ca toata lumea o face si e ok. Stu ca perfectionista din mine n-o sa aiba niciodata stare, dar sfarsitul zilei ma va prinde cu zambetul pe buze. Si asta e cel mai important.
     Inca mai lucrez la cautarea echilibrului perfect si nu vreau sa renunt! Am pornit in aceasta aventura si imi doresc sa profit cat mai mult de frumusetea sa. Recunosc ca uneori ma mai gandesc "Cum ar fi fost daca" dar alung repede gandurile nostalgice, imi mai sun cate o fosta colega de serviciu si rememoram amintiri amuzante si cam atat. E important sa stii ce iti doresti si sa faci tot ce iti sta in puteri pentru a-l obtine.
     Chiar daca e obositor si adesea diminetile mele incep la ora 5, am decis ca blogul ocupa un loc prea important in sufletul meu si n-am vrut sa-l abandonez. Uneori am mai redus postarile, alteori mi-am mai oferit cate un weekend de repsiro dar niciodata n-am luat in calcul ideea de a-l abandona. De mai bine de patru ani e puiul meu si-l iubesc din tot sufletul.     
      Si inca incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu poti sa ai totul si ca e greu sa impaci si capra si lupul si varza dar nu renunt! Imi doresc mai mult de la mine si stiu ca pot.
     Ma bucur ca am avut alaturi de mine oameni care m-au sustinut in toate aventurile mele, care mi-au spus ca sunt acolo la orice ora din zi si din noapte (stiu ei prea-bine cine sunt) iar acest lucru mi-a oferit multa liniste. Marius a fost tot timpul alaturi de mine, mi-a suportat "toate cele" si m-a incurajat de fiecare data cand m-a vazut in ipostaze mai putin vesele. Da, persoanele din jurul tau sunt foarte importante!

Sursa

     A fost un an greu, dar am acumulat atat de multe incat mi-a fost greu sa ma opresc doar la cateva randuri asa ca am decis sa va impartasesc si voua cate ceva.
    In privinta blogului avut colaborari frumoase, am incheiat colaborari care nu  m-au mai multumit si am inceput altele noi. Am descoperit noi oameni frumosi si am incercat sa-mi fac timp sa-i vizitez atat de des pe cat mi-a permis programul. Postarile mele si-au pastrat caracterul vesel si au resusit sa ma inveseleasca si pe mine in zile in care eram mai... pesimista. N-as putea sa-mi imaginez viata fara el!
     Oh...dar cat am scris! Si cate-as mai avea de spus.... Sper ca nu v-am plicitisit cu trancaneala mea matinala.
      Va las! Merg sa imi petrec ziua alaturi de cel drag si sa profit de orele pe care le mai am la varsta de 31 ani. La 12:00 se va petrece schimbarea!

Kiss Kiss si un weekend de vis!

You Might Also Like