Recenzie: Pe cand eram o opera de arta - Eric-Emmanuel Schmitt
Hello hello,
Ca-mi plac cartile scrise de Eric-Emmanuel Schmitt nu mai e un secret pentru nimeni (cred ca aceasta introducere o voi folosi de fiecare data cand va voi vorbi despre o carte scrisa de el). De asemenea, se-ntampla des ca in comanda pe care o plasez pe libraria online pe care o prefer sa se strecoare si cate un titlu al acestui autor. Mi-am propus sa-i citesc toate cartile si zau ca ma voi tine de cuvant.
Ultima carte pe care am lecturat-o a fost Pe cand eram o opera de arta. Mi-a placut titlul sau iar coperta sa mi-a atras atentia asa ca am fost nevoita sa o adaug in cos pentru ca altfel, n-as mai fi avut stare.
Stiind ca n-am cum sa dau gres in momentul in care aleg o carte scrisa de acest autor, nu am mai citit nicio concluzie de final, n-am studiat piata. Am asteptat-o cu nerabdare si am devorat-o in doua zile.
Trebuie sa recunosc ca de aceasta data, subiectul nu a reusit sa atinga acea coarda sensibila care ma facea sa ridic in slavi titlurile sale. Subiectul, interesant de altfel m-a facut sa empatizez cu personajul principal dar totusi nu au fost senzatiile cu care ma obisnuisem.
De aceasta data avem de-a face cu o singura nuvela care trateaza superficialitatea, ipocrizia si frumusetea. Chiar daca toti ne-am dorit sa fim in centrul atentiei la un moment dat, care ar fi fost pretul pe care am fi fost dispusi sa il platim?
Si daca reusim sa ajungem in centrul atentiei, putem duce pe umeri aceasta povara? Ce ne facem daca la un moment dat dorim sa redevenim ceea ce am fost? Mai suntem capabili, dupa toate compromisurile pe care le-am facut?
Acestea sunt intrebarile care stau la baza acestei lecturi, iar personajul principal beneficiaza de toate trairile de care se poate bucura odata cu fiecare etapa a transformarii sale: uratul cu senzatia de invizibilitate, faimosul cu senzatia de unicitate si omul de rand cu satisfactiile cotidiene.
O poveste in care Eric-Emmanuel Schmitt a investit destul de mult, avand in vedere faptul ca pe parcursul celor 224 de pagini ne putem delecta cu actiunea unui singur personaj principal.
Mi se pare o carte potrivita pentru acest sezon tocmai datorita faptului ca se citeste repede si nu are un subiect foarte complicat. Oricum, din pacate, in clasamentul meu personal acest titlu ocupa un loc codas iar daca ar fi sa va recomand un titlu as incepe cu Cei doi domni din Bruxelles care este in continuare favorita mea.
Voi ce carti preferati in aceasta perioada? Sunteti fane ale lui Eric-Emmanuel Schmitt sau aveti alte recomandari pentru mine?
Kiss Kiss Dee
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.jpg)
