Poftiti la... Varful Scara?

duminică, iulie 03, 2016 bydee-make-up 0 Comments

Hello hello,


    Daca a venit vara, aventurile muntomanesti nu mai pot fi amanate! Am visat la zile in care sa colindam cararile de munte-n lung si-n lat si ne bucuram ca in sfarsit putem profita de weekend-uri cu zile lungi si vreme frumoasa.
    Si cum n-am uitat de Trips Bucket List-ul pe care vi l-am prezentat aici am decis ca una dintre primele noastre aventuri sa se desfasoare pe traseul Avrig-Poiana Neamtului-Cabana Barcaciu-Varful Scara. De ce am ales acest traseu? Deoarece speram sa gasim rhododendron iar acest traseu fiind putin mai lung nu avea sanse fie pradat de culegatorii inraiti. Anul trecut am patit-o iar in acest an nu am vrut sa ne asumam acest risc.



    Am inceput traseul la ora 8:00 bucurandu-ne de frumusetea muntelui si, pentru putin timp, de racoare. Nu ne asteptam sa fie atat de cald si-n creierii muntilor si am fost surprinsi sa constatam ca echipamentul nostru nu era tocmai potrivit dar ne-am adaptat pe parcurs. Voiam sa ajungem la varf si n-am acceptat niciun obstacol.


Panorama de la Cabana Barcaciu -1550m
     Despre traseul pana pe platou si chiar mai sus (zona in care traseul se bifurca cruce rosie-cruce galbena) v-am mai povestit si in acest articol asa ca n-o sa va mai incarc cu detalii suplimentare: e frumos, din cauza caldurii e destul de dificil pana in momentul in care ajungi pe platou dar cand ai ajuns sus, zau ca nu mai simti nicio durere, simti ca ai aripi. Imi place sa rememorez primul pas pe care il fac pe orice platou/sa, dupa un urcus intens si obositor pentru ca trairile pe care le ai sunt atat de contradictorii incat nici nu stii cum sa reactionezi. In prima faza iti doresti sa te arunci in iarba moale, pe stratul pufos dar in momentul in care realizezi ca in fata ta se intinde o portiune de traseu lina simti ca nu te poti opri, n-ai cum sa faci o pauza si fiecare pas te poarta din ce in ce mai aproape de obiectivul tau. E extraordinar!







    Desi ne doream sa mergem pe traseul cruce rosie, Marius a decis sa ne schimbam putin planurile din cauza zapezii pe care o zarisem si care parea sa poposeasca fix pe traseu.


    Dupa reconfigurarea traseului, am continuat pe cruce galbena, un traseu frumos si destul de usor. Traseul coboara lin, pentru a-ti relaxa putin muschii iar apoi, te face sa te strecori printre stanci, sa urci prin zone pe care n-ai cum sa nu le admiri cu respiratia taiata. Saua Puha si Saua Scarii au fost singurele "obiective turistice" bifate in drum spre varf si dupa ce am schimbat traseul ajungand  pe banda rosie.


    Am trecut pe langa refugiu, l-am admirat de la distanta simtindu-ne mai siguri pe noi si pe vremea in care sansele de ploaie pareau sa fie 50/50 si am inceput urcarea finala.
     In aceasta zona temperaturile scazute ne-au ajutat sa invingem oboseala iar in momentul in care am ajuns in varf la 2306m, tot "chinul" nostru a fost dat uitarii. Peisajul iti taia respiratia si totul era minunat!



    Pana acum, am curtat norii, i-am admirat cum se perinda prin zona dar aici am simtit cu pe propria piele cum e sa fii cu capul in nori. La inceput m-am speriat, era atat de ciudat sa-i vezi cum te invaluie dar apoi am inceput sa ma bucur de toate senzatiile pe care ni le oferea aceasta experienta si zau ca nu-mi mai venea sa plec.



   Dupa ce am admirat fiecare particica din peisajul care se intindea in fata noastra am decis sa ne intoarcem incetisor spre casa. Trebuie sa recunosc ca am avut noroc, ploaia nu ne-a dat batai de cap asa ca putem sa ne mandrim cu o noua experienta placuta, un nou obiectiv bifat.



     Fara graba, am ajuns la masin in jurul orei 19:30, cu zambete largi si satisfacuti. Am ajuns la Varful Scara! A fost o experienta frumoasa si singurul nostru regret a fost ca n-am avut noroc de prea mult rhododendron, acesta fiind distrus de grindina din ultima perioada....
     Acestea fiind spuse... Poftiti la... Varful Scara?

Kiss Kiss Dee

You Might Also Like