Poftiti la... Lacul Bolboci-Turbaria La Laptici-Pestera Ialomitei?
Hello hello,
Ce se intampla daca esti in concediu, vremea este mohorata si decizi sa iesi in cautarea unei locatii in care sa servesti o cafea?
Veti vedea in randurile de mai jos.
Era o dimineata mohorata iar noi eram in Sinaia. Afara norii cenusii prevesteau o ploaie "mocaneasca" si totul parea sa nu fie asa cum ne-am fi dorit. Ne-am uitat unul la altul si am decis ca n-o sa lasam vremea sa ne strice dispozitia. Ne era pofta de o cafea delicioasa asa ca ne-am echipat in tinute adaptate prognozei si am parasit locatia in care eram cazati. Ne-am urcat in masina si totusi, in loc sa ne indreptam spre centrul statiunii am facut stanga-mprejur, spre Transbucegi. A fost o hotarare de moment, dar a fost decizia corecta.
In timp ce urcam pe soseaua care ne cucerise deja cu o zi in urma ploaia cernea stropi mititei pe parbriz. Am inceput sa radem gandindu-ne la norocul pe care-l aveam dar n-am renuntat. Speram ca in momentul in care ajungem la cabana Dichiu sa scapam de ploaie.
Urcarea a fost din nou una lipsita de trafic intens deoarece ploaia alungase o parte din turisti si dupa ce am ajuns la o altitudine care ne-a facut sa zambim, am decis ca ar fi cazul sa vedem tot ceea ce se afla si dupa frumoasa cabana. La bifurcatia la care data trecuta am virat dreapta, spre cabana Piatra Arsa, am pastrat drumul principal si am inceput coborarea spre Lacul Bolboci.
Drumul e destul de bun asa ca n-am fost nevoiti sa ne stresam/strambam/incordam de teama ca masina isi va pierde vreo piesa pe parcursul calatoriei. Dupa aproximativ 30 de minute ajungeam la faimosul lac. Privelistea incantatoare ne-a facut sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara chiar daca stropii de ploaie mai apareau din cand in cand.
Am admirat lacul, am savurat o cafea si am decis sa continuam aventura. Urmatoarea destinatie: turbaria "La Laptici".
Am admirat lacul, am savurat o cafea si am decis sa continuam aventura. Urmatoarea destinatie: turbaria "La Laptici".
Turbaria, relativ proaspat amenajata a fost inclusa in lista Sit Natura 2000 iar locatia mi s-a parut deosebita. Noi am fost norocosi, deoarece in momentul in care am ajuns nu era prea multa lume asa ca am hoinarit pe podetul care o inconjoara fara sa ne facem probleme din cauza aglomeratiei.
Am uitat sa precizez ca nu se percepe nicio taxa de acces.
Chiar daca nu are o suprafata mare, noi ne-am bucurat de anoua experienta, am admirat stratul de turba, am incercat sa facem o comparatie cu Tinovul Mohos (v-am vorbit despre el in aceasta postare) dar nu am reusit deoarece aria pe care se intinde ete mult mai mica si ne-am bucurat in momentul in care am descoperit fiecare planta deosebita. Oricum, preferata noastra ramane in continuare frumoasa bumbacarita.
Fix dupa ce am incheiat traseul si mai faceam cateva fotografii de final, ploaia a inceput sa ne dea din nou tarcoale asa ca ne-am imbarcat si ne-am continuat excursia cu directia Pestera Ialomitei.
In momentul in care am ajuns la parcarea din zona aceasteia, stropii de ploaie erau din ce in ce mai aprigi dar nu ne-am lasat. Am scos pelerinele si am pornit hotarati in cautarea sa. Traseul ne ghideaza pas cu pas iar noi ne bucuram de o noua plimbare prin natura.
Totusi, bucuria ne este putin umbrita din cauza unor defectiuni care nu permiteau accesul in pestera pe un termen nelimitat. Hmmm.... Ce e de facut? Continuam plimbarea!
Ploaia se oprise asa ca am inceput sa exploram pas cu pas zona. Linistea care te inconjoara, susurul apei si vuietul usor al rafalelor de vant te relaxeaza si zau ca n-ai cum sa te superi din cauza oprelistilor.
La intoarcerea din explorare am mai facut o incercare si ce sa vezi? Accesul era permis! Yay!
Intrarea te uimeste deoarece accesul se face printr-un schit: "Aceasta minune de schit este asezata acolo special parca pentru a primi lumina necesara patrunderii in tainele intunericului. O data luata binecuvantarea, miracolele ti se infatiseaza unul cate unul in fata ochilor. Fiorii necunoscutului nu-ţi dau pace, patrunzi intr-o viata neştiuta, cea subterana, plina de intuneric si mister. Dar tocmai asta te fascineaza si nu poti scapa de curiozitatea cunoasterii vietii de sub pamant. Magnifica este natura! si cum vibrezi în fata impresionantelor sculpturi dantelate si strălucitoare! Ce mester a putut realiza aceste bijuterii?
Pestera Ialomitei are o dezvoltare cumulata de 1.128 metri, dintre care doar 450 sunt accesibili si amenajati pentru vizitare. Intrarea este orientata spre est, iar gura pesterii, sub formă de semielipsa, are o inaltime de 20 m si o latime de 16 m. Temperatura in peştera oscileaza intre 4 si 6 grade. Umiditatea este destul de mare, intre 85 si 100%." (Sursa)
Am admirat bisericuta si tot ce o inconjoara, am platit taxa de acces-10lei si apoi am intrat in pestera. Atentie: Chiar daca vi se par amuzante, luati castile de protectie deoarece peretii sunt neregulati si am auzit destul de multe icnete in jurul meu.
Pestera e fascinanta. Te atrage in mrejele sale si te lasi purtat pe traseul sau fara sa mai tii cont de timpul care zboara pe langa tine. Noi am poposit in fiecare zona, am admirat fiecare particica a sa si ne-am bucurat sa observam ca amenajarea este de nota 10. Cu pozele a fost mai greu din cauza puhoiului de oameni nerabdatori...
Dupa ce am parasit si aceasta locatie, ne-am intors din nou la Lacul Bolboci, l-am admirat din alt unghi, ne-am odihnit si ne-am intors flamanzi in Sinaia. Ce patesti daca pleci la o cafea....
 |
| Broscutele mele nu voiau sa sara.... |
Asadar si prin urmare.... revin cu eterna intrebare... Poftiti sau nu poftiti la aceste locuri minunate?
Kiss Kiss Dee
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.jpg)
