Poftiti la .... o plimbare cu capu-n nori (Traseu: Poiana Neamtului - Cabana Barcaciu - Muchia Barcaciului)?

duminică, iunie 29, 2014 bydee-make-up 0 Comments

Hello ladies,

    Cunoastezi zicala Socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ? Daca nu, cititi randurile care vor urma pentru ca noi, cei doi vagabonzi, am experimentat-o cu varf si indesat.
    Zorii unei dimineti de weekend, "bagaje" pregatite, cafea la bord, zambete largi - intr-un cuvant, de fapt mai multe .... pregatiti de o noua aventura...
    Ne doream de foarte mult timp sa admiram  Lacul Avrig, asa ca vremea prielnica si temperaturile ridicate ne-au indemnat sa bifam locatia mult visata.

    Cu planul foarte bine pus la punct la ora 7 si cateva minutele o zbugheam din casa pregatiti de o noua aventura solicitanta din toate punctele de vedere (eu ma pregatisem psihic si eram foarte optimista). Am urmat calea Sibiu-Avrig-Poiana Neamtului drumul lin si deloc aglomerat, am parcurs cei mai buni 4.5 km de drum forestier si-am ajuns la Cabana Poiana Neamtului unde am debarcat si am inceput aventura "per pedes".
    Traseul proaspat semnalizat cu "cruce rosie" ne-a ghidat pana la cabana Barcaciu. Desi obisnuita cu traseele montane acesta mi sa parut destul de solicitant asa ca pe wishlistul meu se afla acum si betele telescopice ( Daca ai niste bete de vanzare pune si tu un anunt pe Mercador, a nuuuu pe Tocmai, a nuuuu pe Olx ...offf m-au zapacit. Anunta-ma si gata). Da, da...stiu....si eu radeam de persoanele pe care le vedeam cu "bastoane" dar dupa cateva trasee care iti solicita muschii atata de intens incat nu-i mai simti, ajungi la concluzia ca oamenii aia-s chiar destepti.
    Peisajul este minunat, cred ca orice persoana s-ar indragosti de aerul proaspat si de linistea pe care doar muntele ti-o ofera. Ca si portie suplimentara, am observat culmile roz datorita rhododendronului care-si face de cap in aceasta perioada. Un vis!





    Dupa aproximativ 3 ore de urcare continua (aproximaiv 80% din traseu este in urcare, restul asa...mai lin) am ajuns la cabana Barcaciu unde am fost intampinati de o haita de catei simpatici care latrau la noi. Pentru prima data in viata mea, am fost curajoasa, le-am zambit si imediat au devenit prietenosi (asta in conditiile in care Marius se gandea ca o sa incep sa strig dupa ajutor  -  cand nu sunt in crierii muntilor sunt cam fricoasa). 



    Domnul cabanier ne-a intampinat dupa ce a auzit galagia animalutelor si ne-a intrebat incotro vrem sa ne indreptam. Cu entuziasm i-am spus ca dorim sa ajungem la Lacul Avrig iar el, sobru ne-a spus 3 ore dar va recomand un alt traseu. Si l-am crezut, ca doar cine-i experimentat?  Daca nu el, atunci cine ....? Deja compuneam textul pentru postare....smecherii de noi va invita pe un traseu nemaipomenit!
    Am abandonat planul "bulina albastra" si am continuat pe "cruce rosie" pana-n varf. Peisajul? Magnific! Nu exagerez, pe cuvant! Lacul? Unde-i lacul? Continuam ...

    Culmea plina de bujori care mai de care  mai frumosi, totul arata a basm ....



   Si-am urcat.... si-am tot urcat ....pana am ajuns cu capu-n nori.



    Frumos, frumos si foarte frumos. Dar oare cat mai avem pana la lac? Pai bine... un domn bine intentionat, ne-a aratat locul in care trebuie sa ajungem presarand zona cu diverse locatii ale adaposturilor pe care le putem intalni. Abia dupa ce am mai parcurs oo buna bucata din drum am inteles ca era imposibil sa terminam traseul....Cu suspine si cativa nervi, am mai inaintat putin si .... (uneori e bine sa stii cand sa renunti) am concluzionat ca este imposbil sa ajungem. Pe alocuri poteca era acoperita cu zapada, cativa nori amenintatori isi facusera aparitia si un vant deloc prietenos a inceput sa ne deranjeze...
    Dupa o mica repriza de meditatie (cred ca asa ar fi trebuit sa arate ) m-am linistit si m-am bucurat de peisaj ...
    Frumos, nu-i asa?

   Aici am spus ca facem cateva poze si mintim poporu' cu televizoru' si spunem ca am ajuns dar am abandonat ideea . Oricum poza-i tare reusita, Marius e the best (o sa ma certe din nou pentru ca-l laud, dar merita, nu-i asa?).

   Apoi am coborat incet, incet si foarte atenti iar domnul cabanier a pufnit cand a auzit cand a auzit pana unde am ajuns spunand ca in 3/4 ore am fi ajuns. Apoi a spus 1,5 ore ... Mda... Oricum ne-am promis/propus ca daca vom mai merge undeva n-o sa mai ascultam de nimeni. Daca n-o sa ajungem, macar va fi pe barba noastra.
    Cu norii urmarindu-ne am coborat increzatori (acum avem pelerine) si dupa 11 ore  ne urcam incetisor in masinuta zambind si privind jumatatea plina a paharului. Am ajuns si noi pe o culme in creierii muntilor si-a fost frumos!
    Si-a incalecat pe-o sa si v-am povestit despre o noua aventura, un nou capitol care sper ca nu v-a plictisit.
    Oricum, privind din nou jumatatea plina a paharului ... ne bucuram ca am ajuns sa vedem bujorii de munte. Ieri ne-am aventurat pe traseul de la Suru si acestia disparusera (culesi, evident) si i-am zarit doar pe culmile inalte.  
     Poftiti la .... o plimbare cu capu-n nori?

 Kiss Kiss Dee

Frumusetea nu se masoara prin volum. O singura floare pune in evidenta un copac mare. O singura stea confera armonie imensitatii cerului intunecat. - Rabindranath Tagore.

You Might Also Like