Poftiti la ... Lacul Capra?

duminică, august 10, 2014 bydee-make-up 0 Comments

Hello ladies,

    Astazi a venit randul unei noi invitatii in pitoreasca noastra tara.
    Inca de anul trecut visam sa ajungem sa admiram si lacuri glaciare. Primul pe lista a fost Lacul Avrig la care din pacate nu reusit sa ajungem (aici va relatam aventura ...) iar Lacul Capra a fost urmatorul.
   In cazul in care nu stiati, Lacul Capra se afla la o altitudine de 2230 m si este situat pe versantul sudic al Masivului Fagaras, la aproximativ 45 de minute de Cabana Balea.


     In ultima duminica a lunii iulie, am consultat prognoza (nu era prea roz dar noi eram optimisti) ne-am uitat pe webcam-ul de la Lacul Balea si am concluzionat ca este o zi perfecta pentru o noua excursie.
    Ne-am echipat rapid si-am plecat cu mari sperante spre Balea. Articolul despre peripetiile de la Balea a fost unul dintre primele articole Poftiti la ... iar daca nu l-ati citit cu un click aici il puteti parcurge rapid.
     Experienta traversarii unei parti din frumosul Transfagarasan este intotdeauna deosebit de placuta asa ca am savurat-o incercand sa prind si cateva cadre in timp ce ne deplasam, mereu furata de peisaj.
    La un mic popas ...


    Dupa ce cu chiu cu vai am reusit sa gasim un loc de parcare, am ignorat vantul furios si ne-am indreptat rapid spre panourile indicatoare pentru a vedea care e traseul care duce spre Lacul Capra. Din ce citisem stiam ca este un traseu de 30 de minute (pentru niste incepatori ca noi a fost de 45) asa ca ne faceam deja planuri de continuare a hoinarelii.
    Vedem panoul, vedem si semnul (triunghi albastru), ne indreptam privirea spre dreapta si zarim poteca ... Nu parea un traseu care e usor de abordat dar ne-am spus ca totul o sa fie scurt si la obiect asa ca am pornit.


Din cand in cand admiram si Lacul Balea ...


    Usor, tiptil, incetisor am reusit sa ne deplasam fiindca mi se pare ca zonele muntoase mai pietroase necesita o doza suplimentara de atentie si dupa vreo 45 de minute de pufaieli si gafaieli am ajuns invingatori (mi s-a parut dificil si din cauza ca vantul taios ma facea sa ma imbrobodesc si sa-mi trag gluga pe cap iar cand acesta inceta simteam caldura soarelui ...).


    Sus, pe creasta vantul era de-a dreptul naprasnic dar nici ca l-am mai observat in clipa in care am zarit frumosul lac. 



    Linistit si limpede ne imbia sa ne apropiem.



     Diferenta dintre Lacul Balea si Lacul Capra? Mare!
    Daca Lacul Balea este aglomerat si poluat sonor de zarva si muzica de toate genurile aici e liniste, e pace ... Ca intr-un basm, am pasit intr-un loc uitat de lume. Nici vantul nu mai batea atat de tare iar susurul izvorului era singurul care se auzea. L-a admirat, l-am fotografiat si am respirat aer curat.




     Dupa ce am fotograiat tot ce era de fotografiat am inceput sa ne facem planul de atac. Sa continuam cu un alt traseu. Dar stai, sa manancam si-apoi plecam.
     In spatele nostru zaream nori plumburii dar i-am ignorat. Ne-au curtat in toate excursiile in care am fost, acum cu siguranta n-o sa se scuture deasupra noastra...



    N-am terminat bine de mancat cand am auzit primele semne ale furtunii care se apropia fara sa-i pese de planurile noastre.
    Care a fost planul B? Ia-ti pelerina si fugi! Speram sa ajungem macar pana in partea de sus a crestei pentru ca apoi sa coboram dar primii stropi si-au facut simtita prezenta putin mai devreme. Am incercat sa fiu cat mai optimista deoarece simteam ca stropii ma loveau destul de puternic din spate asa ca speram ca la coborare muntele ne va prooteja. Ne-a protejat el cat ne-a protejat pana cand a inceput si grindina.... Bucatele mici de gheata au inceput sa ne loveasca usor si-atunci am inceput sa ma concntrez la fiecare pas pe care il faceam (piatra uda + gheata = panica) chiar daca nu era prea usor. Din fericire nu a durat prea mult, iar ploaia a devenit din ce in ce mai blanda pana cand aproape de finalizarea traseului s-a oprit. Am rasuflat usurati, am mai facut cateva poze si-am continuat coborarea incetisor, relaxati, glumind chiar ca pana ajungem jos ne mai prinde o ploaie.
     Am scapat, iar pana la masina va pot spune ca am mai zarit si cateva raze de soare.
    Nu-mi pare rau, a fost o experienta de neuitat si acum am apreciat pelerina la adearata sa valoare. Daca te prinde un dus de acest gen in varf de munte fara pelerina e ... cam dezastruos....
     In concluzie, ma bucur ca am reusit sa bifam o noua locatie din lista noastra de dorinte iar daca ajungeti la Lacul Balea va recomand din suflet sa va rupeti 1-2 ore din timpul pe care l-ati putea petrece la o terasa si sa faceti acest traseu. Merita!
    Acestea fiind spuse...Poftiti la... Lacul Capra?

Kiss Kiss Dee

You Might Also Like